Cascada Vălul Miresei

Vălul Miresei cade vreo treizeci de metri pe un perete lat de stâncă și, fiindcă apa se întinde pe toată lățimea în loc să cadă într-un singur jet, capătă forma răsfirată care i-a dat numele. Stânca de dedesubt este puternic acoperită de mușchi și în trepte, așa că șuvoiul se rupe în fire, iar efectul este blând, nu năvalnic. Primăvara, cu topirea zăpezii în spate, căderea acoperă tot peretele; până la sfârșitul verii se poate subția la câteva fire. Iarna o transformă complet: întregul perete îngheață într-o perdea de gheață albastru-palid, iar locul a devenit o destinație pentru cățărătorii pe gheață și pentru fotografii care vin pe jos prin zăpadă. Cadrul este valea împădurită a Someșului superior din Apuseni, cu satul Răchițele mai jos și cu drumuri forestiere care duc mai departe în munți, spre Ic Ponor.

Puncte de atracție

• Căderea în evantai - apa desfăcută în fire pe un perete în trepte, plin de mușchi.
• Gheața de iarnă - căderea înghețată într-o perdea albastră, escaladată pe gheață.
• Platforma de belvedere - o punte amenajată la baza căderii.
• Apropierea prin pădure - o scurtă plimbare de la parcare.

Când să mergi

Aprilie-iunie pentru debitul maxim din topirea zăpezii, când este la cel mai bun. Ianuarie și februarie pentru gheață. Sfârșitul verii o poate lăsa subțire și neimpresionantă. Weekendurile aduc mulțime de la Cluj, fiindcă e o ieșire ușoară de o zi.

Înainte să pleci

Drumul de acces este scurt și locul este mic, așa că aceasta este o oprire, nu o excursie. Drumul dinspre Răchițele nu este asfaltat și e prost pe ultima porțiune. Zona de belvedere se aglomerează, iar platforma este mică. Într-un august secetos cascada este chiar dezamăgitoare.

În apropiere

Drumurile spre platoul Apusenilor urcă la sud; Cluj-Napoca este la vreo oră și jumătate spre est.