Cetățile Ponorului

Cetățile Ponorului sunt cea mai impresionantă formă carstică din România și una dintre cele mai mari din Europa: trei depresiuni enorme prăbușite în calcar, legate pe sub pământ, cu un râu care trece prin ele. Prima și cea mai mare dolină are vreo trei sute de metri în diametru și o sută cincizeci adâncime, iar la baza ei râul dispare într-un portal de aproximativ șaptezeci de metri înălțime, o arcadă neagră în perete care înghite tot pârâul. Vizita obișnuită se face de sus, de la belvedere, unde scara primei cetăți ți se deschide sub picioare, apoi pe o potecă abruptă cu cabluri și scări până jos, la gura portalului. A merge mai departe, în sistemul de peșteri propriu-zis, este o expediție speologică serioasă, nu o plimbare. Pădurea din jurul depresiunilor este bătrână și umedă, aerul rece curge afară din intrare, iar zgomotul râului se aude de departe.

Ce găsești acolo

• Belvederea - punctul de privire peste prima și cea mai mare dolină prăbușită.
• Marele portal - intrarea de șaptezeci de metri unde râul intră sub pământ.
• Traseul de coborâre - o potecă abruptă cu cabluri, de la buză până jos.
• A doua și a treia cetate - depresiuni suplimentare în pădurea de dincolo.

Când să mergi

Iunie-septembrie, pe vreme uscată. După ploaie coborârea devine alunecoasă și periculoasă, iar nivelul apei din portal crește. Pădurea ține ceață dimineața, ceea ce e frumos de pe buză și nefolositor de jos.

Bine de știut

Coborârea este abruptă, noroioasă și pe alocuri expusă, cu cabluri și scări fixe care cer atenție și o condiție fizică rezonabilă, și nu este potrivită pentru copii mici sau pentru cine nu se simte sigur pe picioare. Drumul de la Padiș este pe alocuri fără umbră și durează mai mult decât spun indicatoarele. Fotografiile nu pot reda scara, iar cele făcute de jos aproape niciodată nu ies. Sistemul de peșteri de dincolo de portal este interzis fără echipament, permisiune și ghid.

În apropiere

Platoul Padiș este baza obișnuită; Cheile Galbenei se află pe aceeași rețea de poteci.