Cheile Bicazului

Cheile Bicazului duc drumul dintre Moldova și Transilvania printr-o strungă de calcar atât de strâmtă încât, în porțiunea cea mai îngustă, cunoscută drept Gâtul Iadului, stâncile se apleacă deasupra și șoferii pierd cu totul cerul. Drumul a fost dinamitat în stâncă în anii 1930 și încă se lipește de perete, cu surplombe destul de joase cât camioanele să treacă la pas. Deasupra, pereții urcă sute de metri în plăci cenușii verticale, dungate de ploaie și cusute cu pini care cresc din crăpături în unghiuri neverosimile. Defileul are în jur de opt kilometri, face parte din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș și au devenit una dintre principalele zone de escaladă din țară, așa că în orice weekend uscat atârnă corzi pe fețele umbrite. Tarabele cu suveniruri înghesuie cel mai lat popas, vânzând bundițe și lemn pictat, ceea ce ține de farmec sau strică totul, după dispoziție.

Context

Cheile Bicazului, în maghiară Békás-szoros, se află în inima Munților Hășmaș, în județele Neamț și Harghita din nord-estul României, în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Le-a săpat râul Bicaz, iar ele formează o trecere între Moldova și Transilvania. Drumul național DN12C urmează defileul pe 8 kilometri, iar tot aici se află și Lacul Roșu.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Bicaz Gorge”

Puncte de atracție

• Gâtul Iadului - porțiunea cea mai îngustă, unde surplombele aproape se închid peste drum.
• Pereții de escaladă - sute de trasee pe fețele cenușii de calcar.
• Poteci marcate - trasee care urcă din chei spre belvederile de sus.
• Șirul de tarabe - un rând des de standuri cu meșteșuguri și suveniruri la lărgirea principală.

Când să mergi

De la sfârșitul primăverii până toamna; drumul rămâne deschis iarna, dar gheața și căderile de piatră îl fac neplăcut. Dimineața devreme este de departe cel mai bun moment, înainte ca autocarele să umple popasurile și cât lumina încă alunecă pe pereți. Culoarea de toamnă în făgetul de sub stânci este excelentă.

Note practice

Acesta este în primul rând un drum și abia apoi un peisaj, iar asta modelează vizita: nu există contemplare liniștită cu un șir de mașini la un metru distanță, iar zgomotul ricoșează din pereți. Parcarea este haotică în vârf de sezon, iar pietonii merg pe carosabil. Căderile de piatră sunt un pericol real după ploaie și dezgheț. Fă urcușul afară din chei dacă vrei să pară natură, nu coadă la semafor.

În apropiere

Lacul Roșu stă la gura estică a cheilor; creasta Hășmașului se ridică la sud.