Parcul Natural Apuseni

Apusenii sunt mai joși decât Carpații Orientali și cu totul altfel ca fire: ținut de calcar ciuruit de peșteri, sorburi și râuri subterane, cu pășuni înalte și gospodării izolate din lemn răsfirate pe platourile dintre ele. În parc, declarat în 2000 pe aproximativ 75 800 de hectare, sunt cunoscute peste o mie de peșteri, printre care Scărișoara cu ghețarul ei subteran, portalurile uriașe de la Cetățile Ponorului și sisteme care încă se explorează. Suprafața este la fel de ciudată: văi întregi se termină în doline, iar râuri dispar în coastă ca să reapară la kilometri distanță. Parcul protejează și un mod de viață care în alte părți a dispărut în mare măsură: moții cosesc fânețe pe teren abrupt, iar cătunele stau la altitudini la care te-ai aștepta doar la pădure. Distanțele sunt scurte pe hartă și lungi în realitate, fiindcă drumurile sunt proaste și adesea nepietruite.

Context

Parcul se află în partea central-nordică a Munților Apuseni, cuprinzând o parte din Munții Bihor la sud și din Munții Vlădeasa la nord, și se împarte între Cluj, cu 40%, Bihor, cu 32%, și Alba, cu 28%. Se întinde pe teritoriul a 16 comune, iar Boga, Fântânele și Vârtop sunt cele trei stațiuni ale sale. În interior se află zeci de rezervații mai mici, de la peșteri de un hectar sau mai puțin, precum Scărișoara și Peștera Urșilor, până la platourile carstice Padiș și Lumea Pierdută și Valea Sighiștelului, de 412,6 ha. Apele sale se scurg spre Arieș, Someșul Mic și Crișul Negru, iar în nord lacul de acumulare Beliș-Fântânele, construit între 1970 și 1974 la 1.050 m, acoperă 826 ha în spatele unui baraj înalt de 92 m.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Apuseni Natural Park”

Puncte de atracție

• Sisteme de peșteri - Scărișoara, Peștera Urșilor, Meziad și zeci de altele, unele amenajate, altele sălbatice.
• Padișul și Cetățile Ponorului - inima carstului, cu dolinele și portalurile ei uriașe.
• Gospodării răsfirate pe deal - case de lemn și fânețe sus, pe platouri.
• Chei și izbucuri - Galbena, Sighiștel și locurile unde râurile reapar la suprafață.

Când să mergi

Mai-octombrie. Primăvara aduce cel mai puternic debit prin sistemele subterane, toamna cea mai frumoasă culoare și vremea cea mai așezată. Iarna închide majoritatea drumurilor de acces și multe peșteri. Peșterile stau aproape de zero grade în orice anotimp, indiferent de vremea de la suprafață.

Note practice

Accesul este partea grea: multe dintre cele mai frumoase locuri se ajung pe drumuri de pământ pe care o mașină obișnuită nu le duce, iar marcajele sunt inegale. Peșterile sălbatice cer echipament, ghid și permisiune. Cazarea este puțină și concentrată în câteva puncte. Semnalul de telefonie este nesigur pe platouri.

În apropiere

Peștera Urșilor și platoul Padiș sunt în parc; Cluj-Napoca este la est.