Ghețarul de la Scărișoara

Sus, în Munții Apuseni, un puț mare se deschide în calcar și coboară într-o sală care adăpostește unul dintre cele mai mari blocuri de gheață subterană din Europa: un corp de gheață gros de zeci de metri, ale cărui straturi de adâncime au fost datate la câteva mii de ani, păstrat fiindcă puțul prinde aerul rece și nu îl mai lasă să iasă. Scări de lemn coboară în gura hăului, unde temperatura scade brusc în câțiva pași, iar o platformă de belvedere privește peste podeaua de gheață și, în lunile reci, peste o pădure de stalagmite de gheață care se ridică din ea. Dincolo de sectorul turistic se află galerii rezervate, deschise doar cercetătorilor. Peștera stă într-o porțiune frumoasă și în mare parte neamenajată a Apusenilor, un peisaj de gospodării de munte răsfirate, de chei și de alte peșteri, care merită câteva zile.

Istorie

Geograful austriac Arnold Schmidl a descris și a cartografiat pentru prima dată peștera în 1863, iar Emil Racoviță a explorat-o între 1921 și 1923 și a scris despre originea ei în Speologia sa din 1927. Se crede că gheața s-a format acum 3.500 de ani.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Scărișoara Cave”

Puncte de atracție

• Podeaua de gheață - marele bloc de gheață străveche din fundul puțului.
• Stalagmitele de gheață - coloanele care se formează în jumătatea rece a anului.
• Puțul de intrare - coborârea pe scări de lemn în hăul rece.
• Apusenii din jur - cheile, gospodăriile și celelalte peșteri ale masivului.

Când să mergi

Iunie-septembrie este sezonul accesibil, când drumul de munte este practicabil și mersul până acolo e ușor; formațiunile de gheață sunt de fapt cele mai impresionante la sfârșitul iernii și primăvara, dar accesul e atunci mult mai greu. Înăuntru e cu adevărat frig în orice anotimp, așa că ia o haină groasă și în august.

Înainte să pleci

Drumul de acces din vale este prost și abrupt și poate învinge o mașină joasă, așa că verifică situația sau mergi cu transport local. Vizita în sine este scurtă, în esență o coborâre până la o platformă de belvedere, iar cine așteaptă o plimbare lungă prin peșteră o va găsi scurtă. Este într-adevăr frig, iar scările de lemn sunt umede și alunecoase.

În apropiere

Cheile Apusenilor și Peștera Urșilor sunt la îndemână; cetatea din Alba Iulia este la sud.