Cheile Râmețului

Cheile Râmețului sunt mici, dar au o faimă disproporționată față de lungimea lor, fiindcă traseul prin ele presupune mers prin apă. Poteca traversează pârâul de nenumărate ori, iar pe alocuri merge chiar pe albie, între pereți care se apropie la câțiva metri, cu lanțuri și scoabe fixate în stâncă acolo unde brânele se termină. Vara apa este mică și rece, iar trecerea e o plăcere; după ploaie același traseu devine impracticabil, iar oamenii au fost prinși de creșteri bruște. Cheile stau în Munții Trascăului, un ținut calcaros liniștit, cu sate răsfirate, iar la capătul lor de jos se află mănăstirea Râmeț, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania, cu o biserică de piatră care poartă fresce medievale și o inscripție din secolul al paisprezecelea. Combinația celor două, un mic traseu pretențios prin apă și o mănăstire străveche la zece minute distanță, face valea să merite drumul incomod.

La ce să fii atent

• Traseul prin apă - lanțuri și scoabe prin strâmtori, în și din pârâu.
• Mănăstirea Râmeț - o biserică medievală cu fresce vechi și o obște în activitate.
• Calcarul Trascăului - pereți albi și carst deasupra cătunelor răsfirate.
• Ulițele satelor - fânețe și șuri de lemn pe drumul de acces.

Când să mergi

Iunie-septembrie, pe vreme așezată și cu apă mică. Evită cheile cu totul după ploaie sau în timpul dezghețului. La începutul verii apa e mai mare decât spre sfârșit; augustul este de obicei cel mai ușor.

Note practice

O să te uzi până la genunchi sau mai sus, așa că ia încălțăminte pe care o poți muia și ceva uscat pentru după. Lanțurile sunt pe alocuri vechi, iar stânca e alunecoasă. Drumurile de acces sunt înguste, abrupte și prost întreținute. La chei nu există facilități, iar mănăstirea așteaptă ținută decentă de la vizitatori.

În apropiere

Satul Rimetea este la nord, în aceiași munți; Alba Iulia este la vest, peste vale.