Parcul Național Piatra Craiului

Piatra Craiului este o singură lamă de calcar care merge aproximativ de la nord la sud pe vreo douăzeci și cinci de kilometri, iar trăsătura ei definitorie este cât de îngustă e: pe porțiuni lungi creasta este un tăiș, cu terenul căzând de ambele părți, iar traversarea este cel mai celebrat traseu de creastă din Carpații românești. La Om, la 2 238 de metri, este punctul cel mai înalt. Sub creastă, fața vestică coboară într-un mare grohotiș, iar latura estică este spartă în hornuri și turnuri, între care Marele Grohotiș și Cheile Zărneștiului, pe care majoritatea vizitatorilor le parcurg ca introducere blândă. Parcul protejează o floră cu adevărat bogată, între care garofița Pietrei Craiului, care nu crește nicăieri altundeva, și adăpostește un număr însemnat de urși, lupi și râși. Refugiile sunt mici și nepăzite, iar apa pe creastă e puțină, ceea ce modelează orice plan făcut aici.

Istorie

Zona naturală a masivului a fost pusă sub protecție la 28 martie 1938 printr-o decizie a Consiliului de Miniștri și a fost lărgită în etape; a fost declarată parc național în 1990, statut confirmat prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000, iar limitele i-au fost retrasate în 2003. Parcul cuprinde 6.967 ha în județul Argeș și 7.806 ha în județul Brașov.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Piatra Craiului National Park”

Ce găsești acolo

• Traversarea crestei - un traseu lung, expus, cu porțiuni asigurate cu cablu.
• Cheile Zărneștiului - o drumeție ușoară și spectaculoasă, între pereți, din oraș spre munte.
• Cabana Curmătura - baza obișnuită de sub capătul nordic al crestei.
• Floră endemică - garofița Pietrei Craiului și alte plante care cresc doar pe acest masiv.

Când să mergi

Iulie-septembrie pentru traversare; zăpada zăbovește în hornuri până în vară și revine devreme. Furtunile se ridică repede în după-amiezile de vară, iar creasta este cel mai prost loc în care să te prindă, așa că pentru traversare pleacă înainte de răsărit.

Note practice

Traversarea este expusă, cu căderi de ambele părți și porțiuni asigurate cu cabluri, și nu este o drumeție pentru cine se simte rău la înălțime. Pe creastă nu există apă, iar niciunul dintre refugii nu este păzit sau sigur ca adăpost. Urșii sunt numeroși aici, iar întâlnirile lângă Zărnești se întâmplă în mod regulat, inclusiv la marginea orașului. Drumeția prin chei este ușoară, dar nu o confunda cu creasta.

În apropiere

Castelul Bran este la un scurt drum spre est; sanctuarul de urși Libearty este chiar la Zărnești.