Lacul Colibița

Colibița a fost construit în anii 1970 și 1980 pe râul Bistrița Ardeleană, inundând o vale și un sat ai cărui locuitori au fost strămutați; se spune că turnul bisericii apare când nivelul scade foarte mult. Ce a crescut în jur de atunci este o stațiune de vară discretă, de pensiuni și cabane pe mal, populară printre români și aproape necunoscută vizitatorilor străini. Lacul stă la vreo 800 de metri, cu munții Călimani și Bârgău ridicându-se în spate, iar apa este neobișnuit de limpede, aerul din jur fiind reputat bogat în ozon, ceea ce a hrănit faima locală de loc sănătos de stat. Caiacele, plăcile de padel și bărcile mici lucrează suprafața vara, drumul de mal oferă un circuit cu belvederi, iar pădurea din spate dă drumeții spre Călimani. Este un loc liniștit și verde, nu unul spectaculos.

La ce să fii atent

• Lacul de acumulare - apă limpede ținută între creste împădurite.
• Pensiuni de mal - o stațiune joasă, răsfirată de-a lungul malurilor.
• Sporturi pe apă - caiace, plăci de padel și bărci de închiriat vara.
• Drumeții prin pădure - poteci care urcă spre poalele Călimanilor.

Când să mergi

Iunie-septembrie pentru înot și bărci; apa rămâne rece până târziu în vară, la altitudinea asta. Culoarea de toamnă din jurul malului este frumoasă, iar aglomerația dispare. Iarna e liniște și adesea zăpadă, cu puține servicii deschise.

Note practice

Nivelul apei fluctuează după regimul barajului și poate lăsa margini largi de noroi, ceea ce nu e frumos și îi surprinde pe cei care ajung așteptând un lac plin. Construcțiile de pe mal sunt neplanificate, iar unele sunt urâte. Nu există un centru de sat sau o promenadă propriu-zisă, așa că e nevoie de mașină. Facilitățile se închid în afara sezonului de vară.

În apropiere

Centrul vechi al Bistriței este la vest; valea Bârgăului și pasul Tihuța urcă spre est.