Peștera Ialomiței

Peștera Ialomiței stă în capul cheilor Ialomiței, pe latura vestică a Bucegilor, iar particularitatea ei este aranjamentul de la intrare: o mică mănăstire, întemeiată în secolul al șaisprezecelea și rezidită de mai multe ori după incendii, este construită direct în gura peșterii, așa că vizitatorii trec prin ansamblul monastic ca să ajungă la galeriile subterane. Peștera se întinde pe câteva sute de metri, cu săli purtând nume luate din tradiția locală și cu formațiuni modeste pentru standardele românești, după expunerea îndelungată la vizitatori și la fumul secolelor trecute. Cadrul compensează: cheile de dedesubt sunt înguste și abrupte, Ialomița curge prin ele limpede și rece, iar drumul în sus dinspre Moroeni trece pe lângă lacurile Bolboci și Scropoasa. Drumeții care coboară de pe platoul Bucegi ajung la peșteră și continuă în jos, prin chei, ceea ce face o zi întreagă mulțumitoare.

La ce să fii atent

• Mănăstirea din gura peșterii - o biserică ridicată chiar în arcada intrării.
• Galeriile iluminate - un traseu ghidat pe câteva sute de metri de galerie.
• Cheile Ialomiței - o vale îngustă de calcar sub intrare.
• Lacurile din vale - Bolboci și Scropoasa, pe drumul de acces.

Când să mergi

Mai-octombrie; drumul de munte este adesea închis de zăpadă iarna, iar coborârea de pe platou este serioasă în acele condiții. Weekendurile și hramurile aduc trafic de pelerini care umple mica parcare.

Bine de știut

Formațiunile sunt mai puțin impresionante decât la peșterile amenajate mai bune din România, înnegrite pe alocuri de secole de lumânări și torțe, iar vizita e scurtă. Înăuntru e frig. Mănăstirea este o comunitate vie și așteaptă liniște și ținută decentă, ceea ce se împacă greu cu fluxul de vizitatori ai peșterii. Drumul de acces este lung și prost.

În apropiere

Platoul Bucegi se ridică deasupra; Sinaia este dincolo de munte, spre est.