Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele

Podul lui Dumnezeu este ce a rămas dintr-o peșteră al cărei tavan s-a prăbușit, lăsând o singură deschidere de calcar, lungă de vreo treizeci de metri, peste gol. Ce îl face neobișnuit nu este mărimea, ci folosința: drumul prin Ponoarele trece drept peste el, așa că șoferii traversează o punte naturală fără să bage neapărat de seamă, iar el este una dintre puținele arcade naturale din Europa care încă poartă trafic. De dedesubt, unde se ajunge pe o potecă scurtă pe margine, arcada își arată forma întreagă, cu galeriile peșterii continuând în deal, în spate. Zona din jur este un mic ținut carstic cu mai multe de oferit decât podul: un lac care se umple și se golește după anotimp, o pădure de liliac care înflorește spectaculos în mai, și ciudatul câmp de lapiezuri, lespezi de calcar dezgolite și canelate, de pe versantul de deasupra satului.

La ce să fii atent

• Arcada de dedesubt - deschiderea întreagă, văzută de pe poteca de sub drum.
• Peștera din spate - galeriile care continuă în versant, dinspre arcadă.
• Pădurea de liliac - un pâlc mare care înflorește în mai pe versanții de deasupra.
• Câmpul de lapiezuri - lespezi de calcar goale și canelate, ieșind la zi pe deal.

Când să mergi

Mai, pentru liliac, care este evenimentul local al anului și aduce lume în sat. Altfel, din primăvară până toamna. Iarna e posibil, fiindcă drumul e deschis, dar potecile de sub arcadă sunt alunecoase și noroioase.

Note practice

Traversarea cu mașina este anticlimactică; trebuie să parchezi și să mergi pe dedesubt ca locul să capete sens, iar poteca în jos e scurtă, dar aspră. Nu există facilități și aproape nici indicatoare. Lacul din apropiere este uscat mare parte din an, deși apare pe hărți. Este o oprire de douăzeci de minute, nu o ieșire de sine stătătoare.

În apropiere

Baia de Aramă este la câteva minute spre est; valea Cernei și Herculanele sunt la vest.