Munții Ciucaș

Ciucașul stă la marea cotitură a Carpaților și face o propunere mai blândă decât masivele de o parte și de alta: punctul cel mai înalt, vârful Ciucaș, are 1 954 de metri, drumeția merge mai ales pe iarbă și poteci de pădure, iar tot masivul se poate traversa într-o zi lungă. Ceea ce caută oamenii aici este stânca. Conglomeratul se erodează în turnuri și forme de ciupercă de sine stătătoare, pe care tradiția locală le-a botezat, cele mai cunoscute fiind Tigăile Mari și grupul numit Sfinxul Bratocei. Ele stau în grupuri răzlețe pe crestele deschise, așa că drumeția se transformă într-o înaintare lentă de la o formațiune la alta. Ienupărul și jnepenișul acoperă versanții de sus și devin arămii toamna, iar aici izvorăsc Buzăul, Teleajenul și Tărlungul. Cheia, la poalele sudice, este o mică stațiune de pensiuni și o mănăstire, iar drumul peste pas, din Prahova în județul Brașov, trece chiar pe sub vârfuri.

Context

Munții Ciucaș, în maghiară Csukás-hegység, ocupă partea de nord a județului Prahova și trec granița în județul Brașov. În România sunt considerați parte a Carpaților de Curbură, iar în împărțirea geologică a Carpaților aparțin Carpaților Moldo-Munteni, din Carpații Orientali externi. Masivul este format din două culmi: culmea Ciucaș-Bratocea, orientată de la sud-vest spre nord-est, și culmea Gropșoarele-Zăganu, orientată de la nord-vest spre sud-est, unite printr-o șa la vârful Chirușca. Secțiunea nordică, Ciucaș, poartă vârful principal, iar secțiunea sudică, Bratocea, se întinde pe mai mult de 5 kilometri. Alte vârfuri sunt Gropșoare, cu 1.883 de metri, Tigăile Mari, cu 1.844 de metri, și Zăganu, cu 1.817 metri. Munții Tătaru, Întorsurii și Grohotiș se învecinează cu masivul.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Ciucaș Mountains”

La ce să fii atent

• Tigăile Mari - celebrul grup de turnuri de conglomerat erodate.
• Vârful Ciucaș - vârful, ușor de atins din oricare dintre capetele principale de traseu.
• Versanți de jnepeniș și ienupăr - deși pe partea de sus a muntelui, spectaculoși toamna.
• Mănăstirea Cheia - o mănăstire în funcțiune la poalele masivului.

Când să mergi

Iunie-octombrie; potecile sunt simple, dar zăpada acoperă versanții de sus de la sfârșitul toamnei până târziu primăvara, iar jnepenișul face deplasarea de iarnă în afara potecii istovitoare. Toamna este cel mai bun anotimp aici, și pentru culoare, și pentru aerul mai limpede.

Bine de știut

Nu există telecabină și nici adăpost sus pe munte, așa că zilele sunt mai lungi decât sugerează altitudinile modeste. Formațiunile de stâncă sunt mai mici decât lasă fotografiile să se creadă. Vara, la sfârșit de săptămână, potecile de la Cheia se umplu de bucureșteni, iar stațiunea în sine e banală. Sursele de apă de pe creastă sunt nesigure în perioade secetoase.

În apropiere

Bucegii se ridică la vest, peste valea Prahovei; Brașovul este la o oră spre nord.