Mocănița de pe Valea Vaserului

Mocănița de pe Vaser este ultima cale ferată forestieră din Europa care mai folosește aburul în serviciu comercial regulat, alături de trenurile ei turistice. Linia a fost pusă în anii 1930, pe ecartament de 760 de milimetri, ca să coboare lemnul dintr-o vale fără drum, și urcă zeci de kilometri de-a lungul râului Vaser prin pădure, trecând poduri și tăieturi în stâncă acolo unde valea se îngustează. Trenurile turistice merg până la Paltin, cu vreo două ore în fiecare sens, cu o oprire de masă și cu întoarcerea locomotivei, în timp ce trenurile de lucru urcă și mai sus, până la punctele de exploatare. Locomotivele merg pe lemne, ceea ce merită știut, fiindcă mirosul și ploaia de scântei fac parte din experiență. Valea în sine este cu adevărat izolată, cu opriri pentru muncitorii forestieri, cu câteva colibe și fără drum public, iar în ea trăiesc urși și lupi.

Puncte de atracție

• Locomotive cu abur pe lemne - trăgând trenurile în susul văii.
• Valea fără drum - pădure, râu și tăieturi în stâncă, fără șosea alături.
• Halta Paltin - punctul de întoarcere, cu picnic și cu manevra locomotivei.
• Trenuri de lemn în lucru - latura comercială a operațiunii, încă în funcțiune.

Când să mergi

Mai-octombrie pentru programul complet; în afara acestui interval cursele se răresc și se opresc în miezul iernii. Rezervă din timp în iulie și august, când trenurile se vând cu zile înainte. Culoarea de toamnă din vale este superbă. Plecările de dimineață sunt cele mai puțin aglomerate.

Înainte să pleci

Dus-întorsul ia aproape toată ziua, iar vagoanele sunt spartane, de lemn, și pot fi reci sau afumate, după cum stai. Scânteile de la arderea lemnului fac găuri în haine, așa că nu îmbrăca nimic de preț. Orarele se schimbă, iar întârzierile sunt normale. Zona gării din Vișeu de Sus este neîngrijită, iar parcarea, informală.

În apropiere

Borșa și Pasul Prislop sunt la est; Cimitirul Vesel de la Săpânța este la vest.