Sarmizegetusa Regia

Înainte de cucerirea romană, regatul dac își avea capitala aici, la vreo 1 200 de metri, în Munții Orăștiei, apărată de un inel de cetăți de deal și legată prin drumuri pavate. Ce s-a păstrat este o cetate fortificată din blocuri de calcar și, sub ea, o incintă sacră: un mare sanctuar circular din stâlpi de andezit așezați în inele concentrice, un al doilea rond mai mic și un curios disc solar de andezit așezat în pământ. Rostul lor este disputat și explicat cu încredere de oricine se nimerește lângă tine, teoriile calendaristice fiind varianta populară. Romanii au distrus locul după războaiele de la începutul secolului al doilea, iar pădurea a luat restul. Este liniștit, verde și nu seamănă cu niciun alt sit arheologic din regiune.

Istorie

Spre sfârșitul domniei sale Burebista a mutat aici capitala geto-dacă de la Argedava, iar timp de cel puțin un secol și jumătate Sarmizegetusa a fost capitala dacilor, atingând apogeul sub Decebal; descoperirile arată rolul important al zeului Zalmoxis și al marelui său preot și cuprind o trusă de medic cu bisturiu și pensetă, un vas mare cu inscripția DECEBAL PER SCORILO, monede de aur marcate KOSON și ateliere de fierărie ale căror clești, ciocane și nicovale au produs circa 400 de obiecte de metal, de la coase la brăzdare, precum și arme. Era inima unui sistem defensiv de șase cetăți, toate astăzi situri ale patrimoniului mondial. Zidurile ei au fost parțial dărâmate la sfârșitul Primului Război Daco-Roman, în anul 102 d.Hr., și refăcute ca fortificații romane, care au fost distruse din nou, poate de daci, și reconstruite după asediul din 105-106 d.Hr.; romanii au construit apoi o nouă capitală, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, la 40 de kilometri distanță, care a preluat vechiul nume pentru a părea succesoarea ei.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Sarmizegetusa Regia”

La ce să fii atent

• Marele sanctuar circular - inele concentrice de andezit și amplasamente de stâlpi de lemn.
• Discul solar de andezit - o așezare de piatră cioplită a cărei funcție rămâne nelămurită.
• Zidurile cetății - blocuri de calcar dacice, în tehnica murus dacicus.
• Drumul pavat - o porțiune păstrată din calea antică de acces prin pădure.

Când să mergi

Mai-octombrie, când drumul forestier este practicabil și situl este verde. Culoarea de toamnă este superbă. Ceața este frecventă și frumoasă aici, dar ascunde planul, așa că o dimineață senină e mai bună pentru a înțelege ce privești.

Bine de știut

Drumul de acces este lung, îngust și prost întreținut, iar o mașină joasă se va chinui; verifică situația pe plan local înainte de a pleca. Explicațiile la fața locului sunt puține, iar sensul sanctuarului este cu adevărat nesigur, așa că tratează cu scepticism explicațiile sigure pe ele. Celelalte cetăți din grupul UNESCO, între care Costești și Blidaru, cer alte drumuri proaste și urcușuri abrupte.

În apropiere

Capitala provincială romană Ulpia Traiana Sarmizegetusa este la vest; Retezatul se ridică la sud-vest.