Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Mănăstirea a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu la sfârșitul secolului al șaptesprezecelea, distrusă în 1785 în urma unui ordin al curții imperiale de la Viena care desființa mănăstirile contemplative, și lăsată în ruină până când refacerea a început în 1926; noua biserică a fost sfințită în 1946, iar restaurările au continuat. Rezultatul este un ansamblu mare în manieră brâncovenească, cu pridvor sculptat în piatră, interior pictat și corpuri târzii întinse în jurul curților, așezate toate pe ultima pantă înainte ca zidul Făgărașului să se ridice în spate. A devenit una dintre cele mai vizitate mănăstiri din Transilvania, mai ales pentru școala de pictură de icoane de aici și pentru colecția de icoane pe sticlă din muzeul ei. Cadrul este cu adevărat frumos, cu pădure deasupra și cu munții aproape, iar un drum continuă dincolo de ea în sus, spre capătul de traseu din valea Bâlea, pentru cei care intră în masiv.

Istorie

Pustnici trăiau în zonă încă de la începutul secolului al XVII-lea, iar familia Brâncoveanu a dobândit satul în 1654; în jurul anului 1696, Constantin Brâncoveanu a înlocuit o biserică mai veche de lemn cu una de piatră și cărămidă, iar mănăstirea exista în 1701. A scăpat de un ordin din 1761 îndreptat împotriva mănăstirilor ortodoxe, dar un ordin imperial din 1782 de desființare a așezămintelor contemplative a dus la ruinarea ei în noiembrie 1785; refacerea a început în 1926, iar biserica a fost sfințită în 1946.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Sâmbăta de Sus Monastery”

Puncte de atracție

• Biserica refăcută - sculptură brâncovenească și interior pictat.
• Muzeul de icoane pe sticlă - o colecție notabilă de icoane transilvănene pe sticlă.
• Școala de pictură de icoane - ateliere active pe lângă mănăstire.
• Cadrul montan - zidul Făgărașului ridicat imediat în spate.

Când să mergi

Tot anul. Sărbătorile și weekendurile de vară aduc mulțimi foarte mari de pelerini, iar parcarea se revarsă. Iarna e liniște, iar munții din spate sunt la cei mai spectaculoși. Dimineața devreme este cea mai bună pentru o vizită calmă.

Note practice

Aproape tot ce vezi este lucrare din secolul douăzeci, nu ctitoria originală, ceea ce îi surprinde pe cei care vin pentru o mănăstire din secolul al șaptesprezecelea. Este aglomerată și poate părea mai degrabă loc de pelerinaj decât monument istoric. Se așteaptă ținută decentă, iar fotografierea în interior este restricționată. Parcarea este dificilă în sezon.

În apropiere

Ruina abației Cârța este la vest; Transfăgărășanul urcă în munți, în apropiere.