Mănăstirea Cozia

Cozia a fost ctitorită în jurul anului 1388 de Mircea cel Bătrân și este unul dintre cele mai vechi ansambluri monastice păstrate din Țara Românească, ridicat într-un loc îngust al văii Oltului, acolo unde râul taie Carpații. Biserica își arată limpede influențele sârbești de la Morava, prin benzile alternante de cărămidă și piatră și prin rozetele sculptate în jurul ferestrelor, iar înăuntru păstrează pictură murală din secolul al paisprezecelea alături de straturi mai târzii. Mormântul lui Mircea este în naos. În epoca brâncovenească s-a adăugat un pridvor, împreună cu o fântână și cu îmbunătățiri ale curților, iar muzeul din ansamblu păstrează manuscrise și icoane. Mănăstirea stă chiar lângă un drum național circulat, ceea ce explică și cât de ușor se vizitează, și de ce cadrul e mai puțin liniștit decât altădată; versanții împăduriți ai masivului Cozia se ridică imediat în spate.

Istorie

Mircea cel Bătrân, care a domnit în Țara Românească între 1386 și 1418, a construit mănăstirea între 1387 și 1391 pe un loc cunoscut la început ca Nucetul și este înmormântat aici. Radu Paisie a adăugat biserica bolniței în 1543, cu fresce printre care un portret votiv al lui Mircea și al fiilor săi, iar în 1707 Constantin Brâncoveanu a adăugat pridvorul deschis, fântâna de piatră, un mic paraclis și un turn de pază; au urmat reparații în 1850-1856 și o restaurare îndelungată între 1958 și 1980.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Cozia Monastery”

Puncte de atracție

• Fațada în benzi - cărămidă și piatră alternante, cu rozete sculptate.
• Mormântul lui Mircea cel Bătrân - locul de îngropare al ctitorului, în biserică.
• Pictură din secolul al paisprezecelea - fresce originale păstrate în naos.
• Pridvorul brâncovenesc - adaosul târziu și fântâna din curte.

Când să mergi

Tot anul. Valea Oltului este frumoasă toamna. Slujbele de duminică și sărbătorile umplu biserica. Diminețile din timpul săptămânii sunt cele mai liniștite, iar parcarea de la marginea drumului e mai ușoară atunci.

Înainte să pleci

Drumul principal trece la câțiva metri de ziduri, iar zgomotul traficului este constant, ceea ce strică atmosfera. Ansamblul este mic și o oră ajunge. Fotografierea înăuntru este restricționată, iar ținuta decentă e obligatorie. Muzeul are program neregulat.

În apropiere

Stațiunea Călimănești este la câteva minute; traseele din Parcul Național Cozia urcă din vale.