Roșia Montană

Din acești munți s-a scos aur încă dinaintea romanilor, care au industrializat exploatarea după cucerirea Daciei și au lăsat cele mai întinse lucrări miniere subterane romane cunoscute oriunde: kilometri de galerii tăiate cu mâna în secțiune trapezoidală, alături de roți de apă din lemn și de tăblițe cerate scrise, recuperate din puțuri și aflate azi în muzee din toată Europa. Mineritul a continuat în perioada medievală și habsburgică și până în secolul douăzeci, așa că valea poartă urmele fiecărei faze, cu satul Roșia Montană însuși, cu piața lui de case vechi și cu bisericile lui, așezat între halde și lucrări la zi. O porțiune din galeriile romane este deschisă vizitatorilor, cu ghid, iar un mic muzeu acoperă arheologia. Situl a fost înscris în patrimoniul mondial în 2021 și este, în același timp, trecut pe lista celor în pericol, ceea ce reflectă fragilitatea peisajului și a clădirilor lui.

Istorie

Dovezile arheologice și metalurgice arată că aurul a fost exploatat în acest colț al Transilvaniei încă de la sfârșitul epocii pietrei, iar sub Traian romanii au întemeiat orașul minier Alburnus Maior cu coloniști ilirici din sudul Dalmației; o tăbliță cerată din 6 februarie 131 este cea mai veche mențiune a sa, iar săpăturile au scos la iveală case, necropole, galerii, unelte, 25 de tăblițe cerate și multe inscripții grecești și latinești în jurul Dealului Carpeni, înainte ca romanii să părăsească Dacia în 271. Minerii sași din Transilvania au reluat lucrul în Evul Mediu cu tehnici asemănătoare, până la războaiele de la mijlocul secolului al XVI-lea, mineritul a crescut sub Imperiul Austriac, al cărui împărat Carol al VI-lea a finanțat construirea iazurilor în 1733, iar după 1918 cele mai multe dintre filoanele rămase au fost exploatate prin concesiuni date localnicilor. Statul român a preluat minele în 1948, mineritul subteran la scară mică a continuat până la sfârșitul anilor 1960, în 1975 a fost deschisă o carieră la Cetate, care avea 775 de angajați, iar mineritul de stat s-a încheiat în 2006.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Roșia Montană”

La ce să fii atent

• Galerii romane - tuneluri trapezoidale tăiate cu mâna, pe un traseu subteran ghidat.
• Satul minier - piața veche, bisericile și casele dintre lucrări.
• Lucrări la suprafață - cariere deschise, halde și guri de galerie în toată valea.
• Muzeul sitului - arheologie și istorie minieră, la intrarea în galerii.

Când să mergi

Mai-octombrie; galeriile sunt reci, iar drumurile de la suprafață sunt proaste pe vreme umedă. Vizitele merg după un orar și se pot epuiza în weekend. Culoarea de toamnă din vale este frumoasă, iar lumina se potrivește peisajului de halde.

Bine de știut

Satul este parțial depopulat, iar multe clădiri sunt bătute în scânduri sau părăsite, ceea ce dă locului o atmosferă apăsătoare. Turul subteran este scurt, rece și presupune mers aplecat prin galerii joase. Facilitățile sunt minime.

În apropiere

Coloanele de bazalt de la Detunata sunt aproape; Alba Iulia este la est.