Rimetea
Sat secuiesc văruit în alb, sub o stâncă de calcar, restaurat casă cu casă, cu obloane verzi și cu reguli stricte de construcție.
Rimetea, cunoscută în maghiară drept Torockó, a fost un sat de prelucrare a fierului, ai cărui locuitori secui și germani s-au înstărit destul cât să construiască din piatră, iar rezultatul este o stradă neobișnuit de unitară, cu case albe, obloane verzi și linii de fronton comune. Din anii 1990 un program de conservare a readus casele la forma lor istorică și a impus reguli de materiale și de culori, o muncă premiată cu Europa Nostra, care a lăsat satul să arate coerent cum rar arată satele din România. Deasupra se ridică Piatra Secuiului, o stâncă de calcar cu potecă până sus și cu un fenomen local izbitor, în care în anumite dimineți soarele pare să răsară de două ori în spatele ei. Există un mic muzeu etnografic, o biserică unitariană și pensiuni în case restaurate; tot locul este orientat spre vizitatorii de weekend din Cluj și din Budapesta.
Istorie
Oamenii locuiesc aici din vremea romanilor, iar satul s-a dezvoltat în jurul mineritului de fier, așa cum amintesc atât numele său maghiar, Torockó, de la un vechi cuvânt slav pentru minereu de fier, cât și cel german, Eisenmarkt. Este menționat pentru prima dată în 1257, a fost redenumit oficial Rimetea în 1925 și a primit premiul Europa Nostra în 1999.
Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Rimetea”
La ce să fii atent
- Strada albă - case uniforme cu obloane verzi și uși sculptate.
- Piatra Secuiului - stânca de deasupra satului, cu potecă marcată până în vârf.
- Muzeul etnografic - colecții de prelucrare a fierului și de gospodărie.
- Biserica unitariană - biserica satului, în mijlocul pieței.
Când să mergi
Aprilie-octombrie. Primăvara și toamna sunt cele mai bune pentru urcarea pe stâncă; weekendurile de vară aduc excursioniști de o zi și umplu micile parcări. Iarna e liniște, cu zăpadă pe acoperișuri și pe stâncă, iar pensiunile rămân deschise.
Înainte să pleci
Satul este mic, iar restaurarea îi dă un aer ușor curatorial, care nu place tuturor. Este ferm pe circuitul de weekend, așa că liniștea nu e garantată. Urcarea pe Piatra Secuiului este abruptă și pietroasă, cu vreo două ore dus-întors. Facilitățile se rezumă la pensiuni și la câteva cafenele.
În apropiere
Salina și cheile Turzii sunt la nord; Cheile Râmețului sunt la sud, în aceiași munți.
Programul, prețurile biletelor și închiderile sezoniere se schimbă - verifică la sursă înainte de plecare: site oficial.
