Mănăstirea Polovragi și Cheile Oltețului

Mănăstirea Polovragi stă la gura Cheilor Oltețului, cu zidul împădurit al munților Căpățânii în spate, având o biserică ctitorită în secolul al șaisprezecelea și rezidită în perioada brâncovenească, când i s-au adăugat pridvorul și pictura. Dincolo de mănăstire drumul se termină și încep cheile: o crăpătură de calcar de vreo doi kilometri, pe alocuri atât de îngustă încât cerul rămâne o fantă deasupra, cu un drum care trece prin ea, lângă pârâu. La câteva sute de metri înăuntru, Peștera Muierilor de la Polovragi se deschide în perete, o peșteră amenajată care poartă o încărcătură grea de legendă, între care o poveste locală tenace care o leagă de regele dac Zalmoxis. Cheile sunt căutate de cățărători, iar drumeții continuă în susul văii, spre munte. Combinația de mănăstire, chei și peșteră pe un singur kilometru face din ea una dintre cele mai bune jumătăți de zi din Oltenia.

Ce găsești acolo

• Mănăstirea - o biserică brâncovenească și curtea ei, sub stâncă.
• Drumul din chei - o crăpătură îngustă de calcar, parcursă pe lângă pârâu.
• Peștera Polovragi - o peșteră amenajată, cu vizite ghidate și cu multe legende.
• Trasee de escaladă - linii echipate pe pereții cheilor.

Când să mergi

Aprilie-octombrie; cheile sunt reci și alunecoase iarna, iar peștera are program redus. Weekendurile de vară sunt aglomerate cu vizitatori locali. Cheile țin umbră toată ziua, ceea ce le face o opțiune bună pe caniculă.

Bine de știut

Turul peșterii este scurt, iluminatul simplu, iar comentariul de obicei doar în română. Drumul din chei nu este asfaltat, e noroios după ploaie și împărțit cu vehicule ocazionale. Facilitățile se rezumă la câteva tarabe lângă mănăstire. Se aplică regulile mănăstirești: liniște, ținută decentă, fără fotografiat în biserică.

În apropiere

Mănăstirea Tismana este la vest; Transalpina urcă spre nord din Novaci.