Măgura

Măgura stă la vreo mie de metri, pe o poliță între creasta Pietrei Craiului și Bucegi, iar casele ei sunt răsfirate pe versant, nu adunate la stradă, fiecare cu fâneața și șura ei. Cadrul este motivul vizitei: tot zidul Pietrei Craiului stă în față, schimbându-se pe parcursul zilei, iar fânețele din fața lui sunt printre cele mai bogate din Europa în flori și fluturi, lucrate cu mâna fiindcă tractoarele nu pot urca pe pante. În ultimii douăzeci de ani au apărut pensiuni, cele mai multe de familie, iar satul a devenit o bază pentru drumeții din parcul național și pentru cei care vor pur și simplu să stea și să privească un munte. Potecile coboară în cheile Zărneștiului, merg mai departe spre satul Peștera și urcă în parc. Urșii trec pe aici în mod regulat, ceea ce modelează felul în care se țin gunoiul și animalele.

Puncte de atracție

• Priveliștea spre Piatra Craiului - creasta de calcar care umple orizontul din față.
• Fânețe - pajiști bogate în specii, cosite cu mâna în fiecare vară.
• Gospodării răsfirate - case și șuri împrăștiate pe versant.
• Trasee de drumeție - poteci spre chei, spre Peștera și în parcul național.

Când să mergi

Mai-octombrie. Iunie și iulie sunt vârful pentru flori și fluturi, augustul pentru cositul fânului, octombrie pentru culoare. Iarna e frumoasă și rece, cu servicii limitate și un drum care cere atenție sau o mașină de teren.

Înainte să pleci

Drumul în sus este abrupt, îngust și nepietruit pe porțiuni, iar mașinile obișnuite se chinuie pe umezeală sau pe gheață. Nu există magazine, așa că masa la pensiune este singura opțiune. Urșii sunt cu adevărat prezenți în jurul satului noaptea. Semnalul de telefonie este inegal, iar satul nu are practic un centru.

În apropiere

Zărneștiul și sanctuarul de urși Libearty sunt dedesubt; Branul este la un scurt drum spre est.