Mănăstirea Curtea de Argeș

Biserica a fost ridicată între 1515 și 1517 pentru Neagoe Basarab și este cea mai bogat împodobită piesă de arhitectură medievală din Țara Românească: o clădire compactă îmbrăcată în piatră deschisă la culoare, cu două dintre cele patru turle așezate pe diagonală și răsucite, cu brâuri sculptate și rozete care înconjoară zidurile, și cu un desen care adună surse otomane, armenești și bizantine într-un lucru care nu mai există nicăieri. Restaurarea ei din secolul al nouăsprezecelea, făcută de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, a fost drastică și rămâne disputată, fiindcă mare parte din suprafața vizibilă este opera lui, nu cea originală. Clădirea este legată de legenda Meșterului Manole, zidarul care, potrivit baladei, a trebuit să-și zidească soția în temelie pentru ca biserica să stea în picioare, poveste știută de orice școlar român. Din 1914 slujește drept necropolă regală, iar mormintele regilor și reginelor moderne ale României se află înăuntru.

Context

Catedrala de la Curtea de Argeș este o catedrală ortodoxă românească de la începutul secolului al XVI-lea, aflată în incinta Mănăstirii Curtea de Argeș, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, și reședința Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului. Este placată cu calcar de un cenușiu deschis, ușor de sculptat, care se întărește în contact cu aerul, iar interiorul de cărămidă este tencuit și pictat în frescă. În fața cupolei centrale se înalță două turle mai mici, răsucite și înclinate. Pisaniile îi numesc ctitori pe domnitorul Neagoe Basarab și pe soția sa, Milica Despina, și spun că Radu de la Afumați a încheiat lucrarea în 1526. Biserica a fost refăcută între 1875 și 1885 și resfințită în 1886. Printre mormintele regale se numără cele ale lui Carol I, înmormântat în 1914, și Mihai I, înmormântat la 16 decembrie 2017.

Sursa: Wikipedia în limba engleză, „Curtea de Argeș Cathedral”

Ce găsești acolo

• Turlele răsucite - turnurile pe diagonală, în spirală, de deasupra pridvorului.
• Brâuri de piatră sculptată - rozete și funii care înconjoară exteriorul.
• Mormintele regale - înmormântările monarhilor moderni ai României.
• Fântâna lui Manole - locul legat de legenda meșterului, în incintă.

Când să mergi

Tot anul. Incinta este frumoasă primăvara și toamna. Duminica și de sărbători e plin de credincioși, iar accesul în interior e limitat în timpul slujbelor. Lumina de dimineață prinde bine fațada de piatră deschisă.

Înainte să pleci

Biserica este mică, iar vizita, scurtă. Restaurarea apăsată din secolul al nouăsprezecelea face ca, în mare parte, să privești o reinterpretare a originalului, ceea ce îi dezamăgește pe puriștii care cunosc istoria. Interiorul este întunecos, iar fotografierea de obicei nu e permisă. Orașul în sine nu are mare lucru care să rețină vizitatorii.

În apropiere

Cetatea Poenari și Transfăgărășanul sunt la nord, în susul văii.